Home | Uncategorized | Lecturile OPINIEI: Fragmente dintr-o viitoare carte: DOROHOI – ECONOMIE Şİ COMERŢ (VI)

Lecturile OPINIEI: Fragmente dintr-o viitoare carte: DOROHOI – ECONOMIE Şİ COMERŢ (VI)

  1. Plata în agricultură

Întâmplător sau nu, vorbim despre acest subiect într-un an în care în Moldova şi mai ales în judeţul Botoşani se simt efectele negative ale unei secete prelungite (în mai multe localităţi n-a plouat din luna aprilie). Adevăraţii truditori ai pământului, cei care trăiesc exclusiv din munca la câmp şi din creşterea animalelor, (nu vorbim de intermediari) ştiu ce înseamnă un an de secetă. Veniturile lor sunt cum sunt şi confirmă, parcă, afirmaţia că din agricultură (unii spun că şi din cultură) nu se poate trăi bine. Dintotdeauna plata în agricultură a fost modestă. De aceea, istoria ţării consemnează diverse perioade când pătura rurală înclina să vină la oraş în căutarea unui loc de muncă, înrădăcinându-se ideea că la oraş se trăieşte mai bine. Veneau mai ales cei care n-aveau pământ deloc. La începutul secolului al XX-lea exista în România un proletariat agricol de peste 300 000 de familii. Raporturile dintre arendaşi şi ţărani se adânceau. Nemulţumirile din partea ţăranilor s-au extins şi în zona noastră (vezi răscoala din 1907). În judeţul Dorohoi exista în 1938 un număr de 4200 gospodării care nu aveau terenuri de cultură, aşa că judeţul nu suferea din lipsa braţelor de muncă. Ziua de muncă se plătea în funcţie de anotimp: iarna şi primăvara (arat, grăpat) – bărbaţi 15-20 lei, femei – 15-20, copii(!) 10/15 lei; vara (prăşit, cosit, secerat) 20-35 lei, 20-30 lei, 10-20 lei; toamna (tăiat porumb, floarea soarelui, arat, grăpat) 20-30 lei, 20-25 lei, 10-15 lei. Muncitorii angajaţi cu hurta primeau 300-450 lei pe ha pentru praşila I, 200-250 lei pentru praşila a II a, 350- 400 lei pentru praşila sfeclei de zahăr. Aratul era plătit cu 300-350 pe ha, cositul cu 400-450 lei, seceratul cu 350-750 lei, tăiatul porumbului cu 250- 380 lei, iar căratul grânelor cu 150-300 lei. Uneori primeau şi diferite produse: făină, brânză, fasole, cartofi etc. În unele părţi, angajările se făceau şi cu 2-3 mese, dar valoarea acestora era scăzută din preţul iniţial. Căruţa cu un cal angajată se plătea cu 100-150 lei pentru o zi de muncă, iar cu doi cai 200-280 lei. Se mai închiriau şi animale de muncă, pentru o zi preţul era de 70-120 lei. Se obişnuia să se dea şi hrană pentru animale şi căruţaş. După datele consemnate în 1938 în arhiva Prefecturii Dorohoi, ţăranul lucra în total 235-260 de zile pe an, din care 135-155 la muncile agricole, iar restul pe lângă casă.

Cea mai mare parte a populației de la ţară avea un nivel de trai scăzut. Locuiau în case scunde, construite din chirpici sau bârne, cu ferestre mici, având în general două camere. Una servea ca bucătărie şi dormitor pentru întreaga familie şi avea ca mobilier o hornoaică, o laviţă, două paturi, 2-3 băncuţe de scândură acoperite cu paie sau rogojină, o masă, oale de lut, câteva străchini şi linguri de lemn. A doua cameră era mai îngrijită, (casa cea mare, în limbaj popular) avea câteva scaune, eventual un dulap, câteva scoarţe şi lada cu haine. Foc se făcea numai în prima cameră, se foloseau paie, coceni, tizic şi mai rar lemne. Iluminatul se făcea cu opaiţe şi lămpi de gaz. Mâncarea obişnuită a ţăranului era ciorba de post şi mămăliga. Dimineaţa mâncau ceapă cu mămăligă rece, uneori câte o cană cu lapte. Pâine consumau foarte rar. Iarna trăiau ceva mai bine, fiecare familie se străduia să aibă un purcel de tăiat. Locuitorii judeţului şi în special ţăranii ţineau cu sfinţenie toate posturile creştineşti şi respectau sărbătorile.

Şi populaţia de la oraş trăia modest. Imobilele erau construite din aceleaşi materiale, doar 25%  erau zidite din cărămidă. Orașul Dorohoi şi târgurile din judeţ n-aveau apeduct şi nici canalizare (la Dorohoi vorbim de canalizare după anul 1963), iar curentul electric se furniza numai după ce se însera. Dorohoiul era singurul oraş din judeţ care avea uzină electrică. Aceste condiţii grele afectau şi starea de sănătate a populaţiei. Situaţia bolilor în primele două luni ale anului 1938 era alarmantă: 6733 de cazuri declarate, din care numai 562 bolnavi au fost internaţi în spitale. Ţăranii opuneau rezistenţă dârză actului medical, având oroare de spitale şi de îngrijiri. Preţurile articolelor industriale de primă necesitate pentru ţărănime erau mai mari în comparaţie cu produsele agricole: petrolul mai scump cu 34% decât produsele agricole, sarea cu 36%, săpunul cu 42%, zahărul cu 41%, îmbrăcămintea cu 53%, uneltele agricole cu 41%. Meditând asupra acestor date, înţelegem mai bine de ce scriitori ca Alexandru Vlahuţă, George Coşbuc, Liviu Rebreanu, Mihail Sadoveanu şi mulţi alţii îi priveau pe ţărani în operele lor cu multă înţelegere şi compătimire.

După cooperativizare  pentru munca oamenilor s-au stabilit modalităţi de plată, aşa zisele norme, sistemul de remuneraţie în produse şi bani nemulţumindu-i deseori pe lucrători. Lotul ajutător atribuit în funcţie de participarea la activitatea colectivă îi mai scotea din greutăţi.  Începe migraţia masivă spre oraş a ţăranilor, atraşi de industrializare şi de posibilitatea găsirii unui loc de muncă, mai ales că sărăcia s-a generalizat după 1980, când se observă un interes redus faţă de agricultură şi plata muncii în acest sector. Iată care era valoarea normei convenţionale la CAP Dorohoi, în lei / zi muncă: 1971 – 22,3; 1972 – 20,80; 1973 – 22; 1974 – 25,65; 1975 – 26,36; 1976 – 26,97.

După 1990 se desfiinţează cooperativele agricole de producţie şi, treptat, întreprinderile agricole de stat. Prin Legea 18/1991, ţăranii au obţinut suprafaţa de teren cu care intraseră în gospodăriile agricole colective. Dar populaţia de la sate a îmbătrânit, suprafeţele mici se lucrează greu, lipsesc utilajele agricole. În euforia intrării în posesie, apare libertatea de a cultiva după posibilităţi sau după bunul plac, produsele vor fi comercializate la întâmplare prin pieţe şi oboare sau prin intermediari, care urmăresc să profite de pe urma ţăranului. Într-un cuvânt, şi în agricultură se vede o dezorientare generală. Încercarea de a convinge pe cei intraţi în posesia terenurilor să se întoarcă la sate este îngreunată de inexistenţa unor facilităţi în lucratul pământului. Din registrul agricol al Dorohoiului pe 2005, rezultă că erau înregistrate 4.889 de persoane, cu o suprafaţă de 5.060 ha de teren. Suprafaţa totală a teritoriului administrativ era de 6.039 ha, din care suprafaţa agricolă se ridica la 4.573 ha (1,38 ha/loc., peste media de 0,65 ha/loc.). Din 6.039 de hectare, 1.063,47 sunt în intravilan, iar 4.975,53 în extravilan. Din suprafaţa agricolă, 3.838 hectare reprezenta teren arabil. Următoarea suprafaţă ca pondere era reprezentată de păşuni (662 ha), restul folosinţelor erau nereprezentative. Se înregistrează şi la Dorohoi suprafeţe necultivate din diverse motive.

 OANA – MARIA ROTARIU

VASILE D.COŢOFREI

Comentarii

comentarii postate

---
Regulament comentarii
Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:

1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la patru ore – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.

Orice critică este acceptată pe site-ul opiniadedorohoi.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului opiniadedorohoi.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.
----

Plata în agricultură Întâmplător sau nu, vorbim despre acest subiect într-un an în care în Moldova şi mai ales în judeţul Botoşani se simt efectele negative ale unei secete prelungite (în mai multe localităţi n-a plouat din luna aprilie). Adevăraţii truditori ai pământului, cei care trăiesc exclusiv din munca la câmp şi din creşterea animalelor, (nu vorbim de intermediari) ştiu ce înseamnă un an de secetă. Veniturile lor sunt cum sunt şi confirmă, parcă, afirmaţia că din agricultură (unii spun că şi din cultură) nu se poate trăi bine. Dintotdeauna plata în agricultură a fost modestă. De aceea, istoria ţării…

Calificativ

User Rating: 4.92 ( 3 voturi)
0
detergenti rufe
jucarii ieftine
Photo booth nunta Iasi beton amprentat beton amprentat apartamente in regim hotelier Iasi
afterschool sector 2 bucuresti
tractari auto nadlac avocat ploiesti pizzerie oradea
bijuterii argint Pandora
cazare pensiune Sinaia
gradinita sector 1
creer site web Paris
web design Abu Dhabi
transport auto pe platforma
creare magazin online
promovare site
creare site web
Imobiliare Iasi
- pahar carton
- hormigon impreso alicante
- cursuri contabilitate Bucuresti
- dezmembrari microbuze Iasi
- realizare site web
servicii contabilitate Iasi
traduceri autorizate Iasi
creare magazin online
promovare site web
creare portal imobiliar
creare portal stiri
stiri botosani
videochat constanta avocat ploiesti
pelerinaj israel
vacante exotice
Haine Botosani
Garsoniera Berceni
- Vila Popesti Leordeni
- Apartament 2 camere Berceni