Home | Sport | Sportul dorohoian văzut şi trăit prin prisma unui martor ocular – ASOCIAŢIILE SPORTIVE (I)

Sportul dorohoian văzut şi trăit prin prisma unui martor ocular – ASOCIAŢIILE SPORTIVE (I)

de Iosef-Ioju Haimovici Totuşi, a-şi dori a reamintesc celor ce mă vor citi, că fiind vorba de istorie, care se cere să fie exactă, iar însemnările prezente fiind scrise de o persoană doar omniprezentă faptelor, în cazul de faţă a memoriei subsemnatului, atenţionez în prealabil că faptele sunt foarte exacte, doar datele aniilor, de bine de rău sunt poate mai aproximative, dar totuşi aproape de realitate. Ş I . . . I A R Ă Ş I  I S T O R I E Este ştiut şi desigur cunoscut, faptul că după anul 1948 în Dorohoi, ca şi în întreaga…

Calificativ

User Rating: 4.87 ( 3 voturi)
0

de Iosef-Ioju Haimovici

Totuşi, a-şi dori a reamintesc celor ce mă vor citi, că fiind vorba de istorie, care se cere să fie exactă, iar însemnările prezente fiind scrise de o persoană doar omniprezentă faptelor, în cazul de faţă a memoriei subsemnatului, atenţionez în prealabil că faptele sunt foarte exacte, doar datele aniilor, de bine de rău sunt poate mai aproximative, dar totuşi aproape de realitate.

Ş I . . . I A R Ă Ş I  I S T O R I E

Este ştiut şi desigur cunoscut, faptul că după anul 1948 în Dorohoi, ca şi în întreaga ţară, apar multe asociaţii şi cluburi sportive. Apar într-adevăr ca “ciupercile” după ploaie. Le găsim grupate în jurul diferitelor instituţii, intreprinderi, şcoli, S.M.T-uri, etc. Aşa apare “SPARTAC”, asociaţia sportivilor şi amatorilor de sport din intreprinderile comerciale de stat (O.C.L.-urile: textile, alimentare şi metalo-chimice, U.R.C.C. cu cooperaţia de consum), “PROGRESUL” cu salariaţii administraţiei locale şi de stat, “LOCOMOTIVA” sau “C.F.R.” cu muncitorii şi personalul de specialitate de la căile ferate, clubul armatei “DINAMO”, elevii grupaţi în jurul şcolilor şi liceelor ( U.A.E.R.) şi bine înţeles, puţin mai târziu,“VOINŢA“ cu harnicii şi renumiţii ei meşteşugari. Şi, aici vă rog să fiu iertat, dacă din greşala memoriei am omis vre-un nume, adică club sau asociaţie, exceptând “GLORIA”,care reprezinta în mare echipa de fotbal a oraşului în diferitele perioade de timp. Mai amintesc: ”VICTORIA”, ”RECOLTA” reprezentând asociaţiile săteşti, plus S.M.T.uri, ”FULGERUL”, ”VIITORUL”, ”AVÂNTUL” şi “ŞOIMII” de mai târziu, echipele celor două licee, apoi “Cristalul”, şi…poate, poate mai erau.

S P A R T A C” Ş I “P R O G R E S U L”

( Infiinţate în anul 1949 )

Două asociaţii sportive, c-am de acelaşi “calibru”, care au luat fiinţă în perioada imediată de după război, şi care s-au impus şi şi-au pus amprenta în viaţa sportivă a oraşului în anii de după 1948.

A. S. “ S P A R T A C”

Asociaţia sportivă “Spartac”, sau asociaţia sportivă a salariaţilor din comerţul de stat şi al cooperaţiei de consum, şi-a avut sediul în strada I.C.Frimu, fost I.C. Brăteanu, chiar lângă vechea poliţie, în prima clădire spre partea de jos a străzii, adică spre podul Botoşanilor. Dacă nu mă înşel în casele aparţinând familiei Pompan. Atât parterul cât şi etajul aparţinea în întregime asociaţiei. Camere mici, sistem vagon, întortochiate, chiar întunecoase, folosindu-se lumina în timpul zilei. Practic ne adecvate practicării unui sport, doar cu excepţia şahului. La parter într-o cameră mai mare, probabil fosta sufragerie-salon al apartamentului era amplasată masa jocului de ping-pong, cum era denumit tenisul de masă la vremea respectivă. Sediul clubului a fost mereu un loc de educaţie şi cultură cetăţenească a tineretului pentru zilele acelea. Pe lângă practicarea unui sport, puteai citi în tihnă şi linişte o carte sau o broşură de specialitate, ziare şi reviste. Vitrinele exterioare, care dădeau la stradă cât şi cele interioare, împreună cu diferitele dulapuri improvizate, erau mereu pline cu cărţi, broşuri, cupe şi medalii sportive. Fotomontajele moderne cât şi afişele reflectau popularizarea mişcării de cultura fizică şi sport, ele având un caracter mobilizator, totul găsindu-se în fiecare colţ, iar pereţii erau îmbăcsiţi cu ele. Tot aici se găsea instalat şi unul dintre primele difuzoare ale staţiei locale de radioficare, unde tineretul şi chiar vârstnicii noştrii obişnuiau să se întâlnească în număr mare pentru a asculta transmisiile radiofonice în direct a jocurilor de fotbal. Receptoarele de radio la timpul respectiv, erau o raritate, iar transmisiile de acest gen, erau adevărate miracole, ele creând o atmosferă a parte, ceva de neconceput pentru zilele acelea. Si, cine poate uita memorabila transmisie pastorală din anul 1952, de la Olimpiada de la Helsinki, unde echipa de fotbal a României întâlnea pe cea a faimoasei echipe Ungare de mai târziu, iar noi îngrămădiţi în jurul “lădiţei” fermecate de la etajul clubului, ascultam cu sufletul la gură evoluţia echipei noastre, şi strigam la unison alături de crainicul emisiunii: “Hai Paraschiva”, “Hai Tudorică”, “Hai Petschovschi”. Această galerie se amplifica în raport cu evoluţia jocului, şi dece nu chiar şi în raport cu emoţiile noastre care nu cunoşteau limite şi margini, totul transformându-se într-un adevărat vacarm de nedescris, cutremurând la propriu şi la figurat clădirea, strada, oraşul, iar jos dând naştere la o adevărată ambuscadă a lumii curioase, care nu ştia ce se întâmpla la etaj!?. In afara activităţilor de sală, asociaţia îşi desfăşura activitatea şi la alte diverse discipline sportive: volei, baschet, atletism etc. Toate aceste activităţi aveau mai mult un caracter local, de massă şi nu de performanţă. Totuşi, în anul 1949 când s-a desfăşurat la noi în oraş “Cupa Tineretului Muncitor”, marea competiţie de anvergură, în care s-au întrecut cei mai buni sportivi şi sportive din întrega Moldovă, printre reprezentanţii oraşului nostru, sau numărat şi chiar remarcat mulţi sportivi de la această asociaţie: Funduianu, Cotter Lică, Cohn Marcel, David Solomon, etc. Mai adaug, că era un timp când echipa de fotbal a oraşului a evoluat sub numele de “Spartac”. Tot aici s-a înfiinţat şi consolidat prima secţie de tir a oraşului, iniţiată de unul dintre fraţii Ursulescu, Cornel, şi care a ajuns prin persoana animatorului departe chiar la fazele regionale şi zonale ale diferitelor concursuri şi competiţii pe ţară. Acest Ursulescu a fost şi unul dintre conducătorii asociaţiei, alături de Leizerovici Avram (cumnatul lui Rorlich de la Comunitatea Evreilor) sau fratele lui Bum Pânzaru. Ca instructor salariat, îl găsim la un moment dat pe profesorul de educaţie fizică şi sport de mai târziu – Teodoriu Neculae, sau cum îl cunoştea întreaga noastră urbe; “Tolăcuţă”, iar pentru mine personal – “Nea Culiţă”, marele produs al fotbalului autohton… A.S. Spartac, era o asociaţie fructoasă, neanonimă, cu oameni vrednici, puşi întotdeuna pe treabă. Prin munca lor de adevărat pionerat au contribuit mult la dezvoltarea sportului local. Lipsiţi de experienţă, dezinteresaţi, şi-au dat aportul tocmai când această adevărată mişcare de massa făcea primii paşi. Demn de amintit conducerile întreprinderilor care au dat tot ajutorul lor, multilateral posibil, contribuind din toate punctele de vedere la buna desfăşurare a activităţiilor. Cohn Iozef, Haimovici Arthur (Leiba ), Petraru David, directori la O.C.L.Textile, Ţurulnicu Avram, Ciubotaru Burăh, directori la O.C.L. Alimentara, Engler Avram director la U.R.C.C., Casapu Burăh, Cohn Aron, Manoliu, sunt numai câţiva din aceşti entuziaşti. Personalitatea şi demnitatea acestor oameni merită din plin dragostea şi preţuirea noastră… Concomitent, sub îndrumarea directă şi atentă a asociaţiei, la fiecare unitate comercială; textile, alimentară, metalo-chimice sau la U.C.C.C. (fosta “Federală”) s-au amenajat, mese de şah şi de ping-pong. Toate noi. După orele de lucru se desfăşurau intense activităţi, organizate sau sporadice, dar toate interesante şi cu efect. La multe întreprinderi s-au amenajat diverse cluburi, unde întâlneai adesea şi membrii de familie ale salariaţilor, creindu-se o adevărată atmosferă familiară şi de prietenie reciprocă. O muncă la care le lipsea experienţa, pentru că la acea dată, sportul românesc, şi în special cel dorohoian de abia se “năştea”. Făcea doar primii paşi…

Bogata activitate a asociaţiei a fost remarcată de organele locale ale puterii de stat, ea fiind răsplătită mereu cu diverse diplome. Amintesc de anul 1950, (preşedinte Faibiş Bercu) când asociaţia este distinsă cu diploma de “asociaţie cu cea mai bună activitate pe an”…

Prin jurul anilor 1953-1954 asociaţia, s-au mai bine zis denumirea ei dispare de pe firmamentul sportului naţional, deci şi la noi pe plan local. Pare se că se “autodizolvase” în “linişte”, membrii ei trecând pe “tăcute” la alte asociaţii, sau mai bine zis…au rămas chiar şi fără stăpân…

P.S. – Vreau să fac o mică adnotare. E vorba de ceva ce mă urmăreşte de ani de zile, din copilărie de când s-a întâmplat. Revăd mereu imaginea în faţa ochilor. Mi s-a întipărit în memoria mea de copil şi nu o pot uita. Să fiu mai concret. Am pomenit pe undeva, mai la început, că: la auzul “galeriei” noastre din timpul unei transmisiuni radiofonice sportive de la Olimpiada de la Helsinki, jos în stradă se adunaseră multă lume, care pur şi simplu nu ştia ce se întâmplă sus la etajul clubului. Faptul în sine, îmi aminteşte de altă imagine care nu mă părăseşte nici un moment. Reprezintă acelaş loc, o mare mulţime de oameni, dar o atmosfera încordată şi o mare agitaţie.

Era o vară toridă. Chiar imediat după război. Lumea adunată jos în faţă poliţiei, deci clădire imediat învecinată cu sediul lui A.S. “Spartac”, cerea cu înverşunare şi insistenţă “capul” lui Timuş, farmacistul, criminal de război care s-a reîntors în oraş, cum s-ar spune parcă nimic nu s-ar fi întâmplat. Ajuns în gara oraşului, comandând jovial o trăsură, crezând că revine “triumfal” în oraşul care l-a consacrat, iar “mulţimea” l-a uitat!!! Recunoscut de cei trimişi de el în Transnistria, l-au predat poliţiei. La cerea mulţimii adunate şi înferbântate, asasinul a fost scos în balconul poliţiei. Criminalul părea aproape linşat. Aşa, l-am revăzut, bine bătut, însângerat şi desfigurat pe unul dintre asasinii neamului meu, care prin simpla lui semnătură sau ridicare de mână, a “hotărât” destinaţia confraţilor mei…

Spun că l-am revăzut, dat faptului, că în timpul celor două evacuări dorohoiene, familia mea a locuit, vecin perete în perete cu locuinţa şi farmacia asasinului Timuş. Fiind copil, şi probabil şi “puţin” năzdrăvan ca fiecare copil la vârsta respectivă, nu odată familia noastră, a primit avertismente c-am “ciudate”, ne încurajatoare şi . . . foarte ameninţătoare…

A. S. “P R O G R E S U L “

Personalul salariaţilor din instituţiile adminisrative de stat, personalul medico-sanitar, din învăţământ şi cultură, cât şi din toate ramurile de activitate legate de acestea, au fost grupaţi în jurul acestei asociaţii sportive. Chiar de la înfiinţare, această asociaţie a avut cel mai frumos sediu. Mare, spaţios şi încăpător. Adresa lui fiind tot pe strada I.C.Frimu (I.C. Brăteanu) dar în partea spre strada Costică Stroici (Dobrogeanu Gherea), în clădirea care pe timpuri găzduia un mare hotel, locaţia fiind in imediata vecinătate cu auto-gara centrală R.A.T.A. (I.R.T.A. de mai târziu). Dacă nu mă înşel la înfiinţare şi o perioadă limitată de timp, sala aparţinea chiar direct de O.S.P. local.

Loc optim şi adecvat pentru bogatele activităţi sportive de massă şi de performanţă. Tot parterul blocului aparţinea asociaţiei. Marea sală înaltă cu plafonul sub formă de boltă şi încă parcă patru camere de diferite dimensiuni dispuse sistem vagon erau destinate diverselor activităţi. Magazie, dar uneori chiar şi jocului de şah. Omul de acţiune al întregii munci ce se desfăşura aici şi în toată aria activităţilor asociaţiei, era Mişa Moscovici. Om energic şi bătăios, având întotdeuna în preajma sa un colectiv destoinic şi foarte activ. In “umbra” lui îi găsim pe “roşcatul’ de Budeanu şi pe Costică Timofte (Costache) cu soţia lui. Costică a fost mai târziu, paznicul şi îngrijitorul stadionului de la “Brazi”, locuind chiar în cămăruţa lor aranjată în cinta casei de bilete a stadionului…

Era prin 1949 când educaţia fizică şi sportul începuse să prindă rădăcini adânci. Datorită sălii de sport cu care era dotată asociaţia, tineretul a “prins”gustul pentru şah şi ping pong, sporturile cu care era înzestrată pentru moment sala. Cu toate că se plătea intrarea, sala era foarte solicitată. Mereu plină şi adevărate îmbrănceli la intrare. Aici tineretul majoritatea copii au învăţat alfabetul acestor jocuri. In timpul vacanţelor şcolare se produceau adevărate “avalanşe” de solicitatori. Se vorbeşte de ping pong şi nu de “tenis de masă”. Tot aici, au început să se desfăşoare “marile” jocuri ale marilor întreceri sportive…

Erau c-am 12-14 mese de şah noi, dispuse de jur împrejurul sălii mari. Amatorii de jocuri erau în număr şi mai mare şi se făceau adevărate “cozi” de aşteptare. In această atmosferă cu adevărat tinerescă distingeam şi multă lume mai în vârstă. Atât unii cât şi alţii erau “autodidacţi”. Nimeni nu i-a învăţat. Unul învăţa de la celălalt. Nu erau instructori sau profesori. Si, totuşi putem spune că elita şahistă a oraşului excluzând pe “marele” Rabinshon, s-a “născut” aici.

La ping pong, era c-am imposibil să pătrunzi. Acesta era socotit un “job” al “coloşilor” timpului. Un adevărat sport “nobil”. Deci, nu pentru “începători”, sau cu alte cuvinte pentru cei ce doreau să înveţe acest joc. Fac o aşa zisa paranteză personală la care mă gândesc de multe ori. Eram şi eu printre “copii” sălii, care se îngrămădeau să ocupe un loc de joc măcar la o masa de şah. Concomitent, mai trăgeam câte o privire fugară spre jocul de tenis de masă. Spun, privire, că rămâneam numai cu ea…

Nici acum nu pot concepe!. Au trecut anii, nu mulţi, vre-o 6-7 ani, şi iată-mă jucând în această sală, la aceeaşi masă, chiar ca reprezentant al renumitei echipe de tenis de masă “Progresul” campioană oraşului.!

Amintirile se succed. Imi amintesc ce faust a fost când s-a înaugurat această sală, bine întreţinută, curată şi frumos aranjată. Pe margini, erau înşiruite mesele pentru jocul de şah. In mijloc trona superba masă pentru tenis de masă. Prinse de plafon după un timp s-au montat, trapezul şi inele de gimnastică, iar în partea de sus a sălii parcă pe o scenă au apărut: bârna de echilibru, capra, saltelele, paralele şi alte instrumente şi materiale legate de această disciplină sportivă. Am amintit deja anterioar că datorită solicitărilor mari de solicitanţi şi în alte două camere mai mici, alăturate au fost aduse măsuţe cu jocuri de şah…

Incă din primele zile ale înăugurării, găsim aici un oarecare “tovarăşu” Petrică, locuia parcă în partea de jos al străzii Radu, spre calea ferată. Mai târziu îl găsim ca ospătar de elită la restaurantele: “Central” şi “Carpaţi”, El era omul “FORTE” al sălii. El se ocupa cu ordinea în sală, încasarea banilor a biletul de intrare cât şi de curăţenia exemplară a locului. Cum s-ar spune, el era “cheia şi lăcata”. Intendentul sălii. Totul arăta fix.

Mergând în pas cu vremea la “Pogresul” s-au iniţiat diferite cursuri şi s-au efectuat zilnic şedinţele de antrenament şi la alte sporturi de sală, cum ar fi la: box, trântă sau lupte. Ele fiind conduse o perioadă îndelungată de către locotenentul Langa de la Regimentul 29. La gimnastică se desfăşurau antrenamente intense şi permanente sub conducerea profesorilor de liceu: soţii Diaconu. Aici şi-au făcut debutul şi-au apărut pe firmamentul sportiv: gimnaşti de talia unui viitor Albu, Zighi Goldenberg sau fraţii Mandachi, Iuliu, Miluţă si Romel sau chiar fraţii Lazăr la box.

Asociaţia consolindându-se, reprezentanţii ei câşigau mereu laurii victoriei. Exemple elocvente în acest sens le găsim la şah şi tenis de masă. La şah “Progresul” era fruntaşa oraşului, iar “brăţara de aur” a şahului dorohoian era formată din: profesorii Rabinshon, Ghenghea, Ştein Iosef, Zomer, juriştii Haifler şi Rozin, medicii Hariton, Goldman şi Totolici, fratele inginerului Munteanu, parcă Eugen, felcerul Bălan, violonistul şi avocatul Pollac, dentistul Ferber şi mulţi alţii. Echipa de tenis de masă, în toată perioada de existenţă a asociaţiei, cuprindea cele mai bune palete ale acestui sport, reprezentanţii ei pentru început s-au făcut cunoscut printr-un şir de elevi de mare talent, cum ar fi Calman Butnaru, de nenumărate ori şi campion regional a regiunii Botoşani. Nu trebuie omişi oamenii care datorită funcţiilor lor inalte şi de răspundere în administraţia oraşului au desfăşurat o largă şi dezinteresată activitate obştească pentru bunul mers ai activităţii asociaţiei, Goldemberg Pincu (fratele lui Zighi Munte) de la RATA, Nini Gavrilescu şi tatăl său, directorul Băncii Agricole sau Honceru unul din foştii secretari ai comitetului raional al UTCului, Ursachi de la Sfatul Raional, Munteanu directorul Staţiei de Radioficare şi mulţi alţii ca: Lateş, secretar cu propaganda al comitetului raional de partid, funcţie primordială în domeniu, Meier Simon instructor de partid, Leibovici secretar al Sfatului Popular Orăşenesc, Benu Iancu de la Sfatul Raional, toţii fără nici o excepţie merită toate laudele.

Parcă prin 1958-1959 asociaţia se mută pe strada Grigore Ghica, în imediata vecinătate cu cinematograful “Lux”, balconul clădirii fiind ocupat la vremea respectivă de U.C.F.S.(Uniunea pentru Cultură Fizică şi Sport), fostul OSP. Spun aceasta dat faptului că balconul înainte era proprietatea şi aparţinea cunoscutei familii Rapaport, care a dat după cum am mai amintit, oraşului, respectiv sportului pe celebrii fotbalişti ca: Haim poreclit “balena”, Herman, şi Leiba, Ropot de mai târziu.

Şi aici se desfăşoară o largă activitate: concursuri şi simultane de şah, cât şi diferite competiţii locale şi regionale de tenis de masă. Dat faptului, că acest sediu, era o fosta sală de spectacole, deci, avea şi o scenă, se organizau frecvent competiţii de mare amploare la box, gimnastică, etc…

COOPERAŢIA MEŞTEŞUGĂREASCĂ ŞI SPORTUL

 Vorbind de activitatea sportivă din oraş, nu putem face abstracţie de asociaţia sportivă “Voinţa”, care îngloba în activitatea ei o mare majoritate din populaţia localităţii. De aceia, doresc să readuc în memoria noastră, frumoasa şi rodnică activitate a sportivilor şi amatorilor de sport, grupaţi în jurul acestei asociaţii, mai bine zis, să ne reîntâlnim cu harnicii meşteşugari dorohoieni din vremuri nu prea îndepărtate.

Scriu şi vorbesc cu drag, despre sportivii meşteşugari ai oraşului, pentru că i-am cunoscut mai “îndeaproape”, dacă acesta-i cuvântul potrivit. I-am cunoscut, vorba românului, “chiar la ei acasă”, făcând parte la un moment dat din marea lor familie, fiind un timp secretarul şi tehnicianul principal salariat ai asociaţiei şi apoi, hai să nu uităm şi să ne reamintim, cine dintre noi nu a purtat: o haină, pantof, căciulă, etc şi etc, realizate cu cea mai înaltă măiestrie de aceşti oameni minunaţi şi pricepuţi !?!?…

La început sediul îl găsim într-o casă, sistem vagon, repet cum erau mai toate casele oraşului. Sediul în speţă era pe strada I.C.Frimu . Ca un făcut tot vecină cu clădirea vechii poliţii, dar în susul străzii spre strada Grigore Ghica, lângă farmacia “Roşu”. Şi aici camere mici sistem vagon dar…activitatea intensă. Aglomeraţie la jocurile de şah şi o masă de tenis de masă care aproape cuprindea mai toată camera. Solicitatorii acestui joc îşi păstrau rândul jocului dupa o listă întocmită. Toată activitatea în sediu era acreditată numai şi numai membrilor cooperatori ai cooperativelor meşteşugăreşt, fără a uita a aminti că mai toată atmosfera era mereu învolburată într-o masivă perdea de fum. Se fuma , vorba românului ca la mama acasă…

Cu timpul, sediul s-a mutat într-un loc adecvat, mult mai mare şi mai corespunzător pe strada Grigore Ghica Nr.2, la etaj. Sală mare şi încăpătoare pentru concursuri şi mari competiţii de tenis de masă, plus două camere adiacente pentru magazie, administraţie etc. Pe vremuri funcţiona în acest loc, cunoscutul studio fotografic al renumitului fotograf “Moscovici”.

Conducerea asociaţiei în afară de secretarul ei, era obştească. Preşedinţi, contabili şefi, cât şi alţi salariaţi ale acestor cooperative meşteşugăreşti, s-au dăruit cu mult suflet şi elan depunând multă energie pentru bunul mers ai tuturor activităţilor. Acest voluntariat cu aceşti oameni destoinici şi dezinteresaţi, au adus asociaţia pe cele mai înalte trepte de performanţă. Faibiş Bercu, preşedintele cooperativei “Sporul” ,Burlacu Gheorghe, vice preşedintele aceleaşi cooperative, Foghel Izu, vice-preşedinte la cooperativa “Higena”, Talpalaru Moişe, şef contabil, Borşan Ioan, contabil principal, Segal Ioină, preşedintele cooperativei “Incălţămintea”, Cojocaru Idel, preşedinte cooperativei”Higena”, Ştirbu Vasile, normator şef sau predecesorul meu în funcţia mea Gradu Ioan, sunt doar câţiva din cei mulţi care şi-au dat aportul constructiv în acest sens.

Vibra o veşnică activitate de massă, fiind antrenaţi majoritatea cooperatorilor, chiar împreună cu membrii lor de familie. Şi aşa s-a ajuns să se dispute: meciuri, jocuri, la diferite discipline sportive, între secţii de producţie sau între cooperative. Pentru toate acestea se cerea o bază materială sănătoasă şi o muncă organizatorică corespunzătoare. Asociaţia era înzestrată cu material şi echipament la nivelul cerut. S-a construit aproape pe lângă fiecare cooperativă: terenuri de volei, popicării, etc. Totul prin muncă voluntară a cooperatorilor.

Sala mare a asociaţiei şi-a spus şi ea cuvântul, fiind locul de întâlnire şi confruntare a amatorilor şi sportivilor ce se întâlneau şi se înfruntau în dispute şahiste sau de tenis de masă. Sala “Voinţa” reprezenta la un moment dat “firma” sportivă a oraşului. Era o perioadă când mai toate întâlnirile de prestigiu se desfăşurau aici. Concursuri populare de şah şi de tenis de masă, simultane şahiste, plus confruntările directe între aşii acestor sporturi figurau la ordinea zilei.

Asociaţia care la prima apariţie, părea timidă şi anonimă, cu timpul a început să se afirme şi în sportul de performanţă. Reprezentanţii “Voinţei” au participat şi realizat lucruri frumoase, situându-se întotdeuna pe locurile fruntaşe ale diferitelor întreceri, atât pe plan local, regional sau chiar naţional. Cu timpul s-a consolidat din toate punctele de vedere, fiind socotită una din cele mai puternice şi inzestrate din localitate. Subliniem valoroasele echipe de fotbal, (participantă permanentă în campionatului regional, participând în paralel cu dinamoviştii care activau cu succes în Categoria C a ţării, la baschet, a devenit de nenumărate ori campioană a regiunii Suceava, la popice era campioană campioană raională, la tenis de masă de nenumărate ori campionă a oraşului, atletism etc, sunt doar câteva din sporturile care a onorat această asociaţie în evoluţiile ei.

( VA URMA)

Comentarii

comentarii postate

---
Regulament comentarii
Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:

1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la patru ore – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.

Orice critică este acceptată pe site-ul opiniadedorohoi.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului opiniadedorohoi.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.
----

detergenti rufe
jucarii ieftine
Photo booth nunta Iasi beton amprentat beton amprentat apartamente in regim hotelier Iasi
afterschool sector 2 bucuresti
tractari auto nadlac avocat ploiesti pizzerie oradea
bijuterii argint Pandora
cazare pensiune Sinaia
gradinita sector 1
creer site web Paris
web design Abu Dhabi
transport auto pe platforma
creare magazin online
promovare site
creare site web
Imobiliare Iasi
- pahar carton
- hormigon impreso alicante
- cursuri contabilitate Bucuresti
- dezmembrari microbuze Iasi
- realizare site web
servicii contabilitate Iasi
traduceri autorizate Iasi
creare magazin online
promovare site web
creare portal imobiliar
creare portal stiri
stiri botosani
videochat constanta avocat ploiesti
pelerinaj israel
vacante exotice
Haine Botosani
Garsoniera Berceni
- Vila Popesti Leordeni
- Apartament 2 camere Berceni