Home | Uncategorized | Sportul dorohoian văzut şi trăit prin prisma unui martor ocular: ASOCIATIILE SPORTIVE (II)
Dr. Iosef-Ioju Haimovici

Sportul dorohoian văzut şi trăit prin prisma unui martor ocular: ASOCIATIILE SPORTIVE (II)

D I N A M O V I Ş T I I

de Iosef-Ioju Haimovici

La timpul respectiv, clubul şi asociaţia sportivă “Dinamo” au constituit unul dintre punctele forte ale sportului din oraş, iar echipa lor de fotbal în special a atins culmea măiestriei în Dorohoiul zilelor noastre. Fiind o echipă militară, se înţelege, că membrii echipei erau cum s-ar zice “musafiri” în oraş, ei fiind doar “angajaţi în termen”. Ei aparţineau unităţii militare ai Regiment 29, iar jucătorii cu toate că erau “sezonieri” în oraş, erau foarte iubiţi şi apreciaţi de locuitorii urbei. Această echipă în componenţa căreia se găseau jucători de mare valoare, componenţi ai diferitelor echipe divizionare al României au câştigat la vremea respectivă în anul 1955, Campionatul Regional al fostei regiuni Suceava, campionat de altfel foarte puternic şi viu disputat reuşind chiar odată cu înfiinţarea Diviziei “C”, să promoveze în ea. A adus departe faima sportivă oraşului Dorohoi, fiind una din echipele fruntaşe ale seriei, şi parcă la un moment dat una din pretendentele seriei la promovare în Divizia “B”.

Parcă după primul sezon jucat în divizie ( 1956 ), ştafeta a fost predată unei echipe civile, unitatea militară părăsind oraşul. Totuşi echipa a terminat campionatul pe onorabilul loc şapte, având o linia de clasament destul de apreciabilă: 22-7-4-11…38-43 = 18 puncte.

Echipa în componenţa căreia se găseau oameni minunaţi şi talentaţi, cu o conducere adecvată în care predomina inimosul locotenent major Predescu sau oameni de genul plutonierului major Bolohan, a contribuit foarte mult la dezvoltarea şi popularizarea sportului în oraş. Exemplul elocvent îl constituie aceas echipă de fotbal. Dacă până atunci în campionatele oficiale de fotbal ne întâlneam – numai şi numai – cu echipe din regiunea noastră, fiind vorba de Campionatul Regional, iată că sosise şi momentul dat faptului că oraşul având o echipa divizionară, primeam ca oaspeţi alte echipe şi alte nume din alte regiuni ale ţării.

Pentru acest eveniment sportiv care încâlzea sufletul dorohoianului şi nu numai al înveteratului microbist, s-au cerut şi diferite criterii care stăteau la baza “standartului” de viaţă ale echipelor divizionare de fotbal. Dacă tehnica şi capacitatea jucătorilor era corespunzătoare,se impunea de urgenţă reconstrucţia din “matcă” a terenului propriu zis în vederea omologării lui de către Federaţia de specialitate. Concomitent şi tribuna acoperită pentru public a fost mărită şi reamenajată. Nu au fost uitate nici vestiarele jucătorilor care au fost adaptate şi utilate la nivelul cerut…

Sunt martorul prezent când au fost angajaţi şi aduşi de pe meleagurile Bucovinei vre-o 15-20 lipoveni la lucrările de mărire şi prelungire a terenului, având în vedere că terenul regulamentar trebuia să fie încadrat într-o pistă regulamentară de 400 metrii, plus obligativitatea ca să aibă şi cele opt culoare, adică pistele pentru alergare la atletism. Lucrul cerut şi impus de cei de sus împreună cu Federaţia de Atletism. Intnţia preconizată de sus, în speţa a CCFS-ului era că odată cu propăşirea fotbalului, se preconiza şi dezvoltarea multilaterală a…atletismului. Ceea ce pentru România şi chiar pentru Dorohoi s-a realizat.

Nu existau excavatoare, ci doar hârleţul şi lopata iar ca semn pentru munca realizată şi pontată la zi, sau când trebuiau să se achite salariile pentru munca prestată de aceşti oameni vânjoşi de pe meleagurile Rădăuţului, eu, persoana mea era luată drept etalon de măsurare, stabilindu-se drept reper aşa zisa “înălţimea” mea.

Nu trebuie uitat că la timpul respectiv, mai bine zis în anul 1955, dinamoviştii cu resursele lor locale şi-au amenajat singuri un teren de joc corespunzător, modest şi foarte cochet, regulamentar, având şi o pistă de atletism modernă, unde pe lângă jocurile de fotbal şi handbal în “11”, asistam frecvent la multe întreceri şi competiţii de atletism. Deci teren clasic, modern având toate criterile de bază cerute de reulamentele în vigoare. Era un timp când chiar jocurile lor oficiale se disputau aici. Chiar organele locale sportive dirijau pe acest teren diferite competiţii şi concursuri la diferite discipline.

Dar, dat faptului că locaţia era situată gard în gard cu Unitatea Militară şi probabil din motive lesne de înţeles, după un timp, toată activitatea de aici a fost suspendată. Pentru început terenul fusese amenajat numai pentru antrenamentele proprile lor echipe. Vorbind despre amplasarea acestui minunat teren a-şi aminti că se găsea chiar şi în învecinătatea vechiului Cimitir Evreiesc, cimitir milenar care pentru mulţi cercetători, el spunea mult despre trecutul însuşi a oraşului. Lucru în sine nu deranja, dar probabil erau şi din aceia care această combinaţie şi apropiere, nu era pe placul lor…

Pentru a nu mă îndepărta de sportul rege, doresc să amintesc, cu voia celor ce mă vor citi ca simplă informaţie, că însuşi comandamentul regimentului era un ahtiat de sport şi referindu-mă doar la fotbal, în perioada recrutărilor, ei trimiteau în diversele centre de recrutare pentru a depista valori de mare perspecticitate pentru fotbalul dorohoian…

Sportivii dinamovişti erau prezenţi, mai la toate disciplinele, ei fiind mereu printre primii, de exemplu la: baschet, handbal în 11, atletism sau chiar la… şah. La baschet, şi-au alcătuit, ca la fotbal, la un moment dat, chiar 3-4 echipe, de aceeaşi nivel, valoroase şi foarte puternice, având în componenţa lor, tot jucători foşti membrii ai diferitelor divizionare din ţară. Şi, tot ca o amintire care nu se poate uita. Locuiam pe strada I.C.Frimu. Curtea mea din spatele casei dădea direct cu privirea spre Terenul de baschet şi volei „Ilie Pintilie”, adica spre strada Gării. Nu uit cum aceşti soldaţi în termen, nici nu răsărea bine soarele, erau deja prezenţi pe zgura acestui teren, înfiripând “zeci de miuţe” între ei, spre mirarea vecinilor sau chiar a trecătorilor matinali După memoria mea, c-am prin 1949, prima lor echipă a terminat pe locul doi la faza inter-judeţeană, la care au participat cinci echipe, reprezentative de judeţ.

La atletism, ei şi-au făcut “datoria”, începând chiar cu cunoscuta “Cupa Unităţii Tineretului”(C.U.T.), unde locotenentul Vitos la 1000 metrii plat, Todică Ioan la grenadă sau Kiss la aruncarea greutăţii, au adus dorohoienilor medaliile de aur. Acelaş Todică în cadrul finalei pe ţară a aceleaşi competiţii, devine şi campion naţional. La şah militarul în termen Ungureanu Constantin, era un permanent şi feroce adversar pentru mai toţi jucătorii localnici…

Totuşi amintesc pentru că nu pot uita. Eram cum s-ar zice chiar deja “băiat mare”. Nu mai vorbesc că eram, nu numai martor ocular ci eram printre acei care organizau şi doreau să facă ceva…Se ivise un zvon sumbru pentru oraş, care cu timpul s-a adeverit. Unitatea Militară 29 Infanterie, purtătorii epoleţiilor albastre, cu alte cuvinte securitatea de stat, care patrona marea noastră dragoste Dinamo părăseşte oraşul cu direcţia Câmpinei. Un sentiment de tristeţe se abătuse asupra micului orăşel de atunci. Sentimentul copleşitor cuprinse mai toate păturile populaţiei. Prezenţa lor făcându-se simţită în viaţa de zi de zi a dorohoianului. Nu era vorba numai de sport sau fotbal în special. Lovea mult şi eficace şi în latura economică, financiară, dar nu mai puţin şi în cea culturală. Atmosfera locală devenise parcă mai palidă şi sinistră, căpătând parcă un alt contur, alte culori …

Dar, totul s-a terminat aşa cum se cunoaşte…

UNIUNEA ASOCIAŢIILOR ELEVILOR DIN ROMÂNIA

( U. A. E. R. )

Pentru un străin ale acestor locuri, e bine să cunoască, să ştie, că adevărata pepinieră a sportului local era : Uniunea Asociaţiilor Elevilor din România, sau pe scurt : “U.A.E.R”, el constituind viitorul de mâine a sportului local.

După cum se ştie, aceasta era o organizaţie de massă, care grupa şi concentra în rândurile ei – ca şi în întreaga ţară – elevii şi elevele tuturor şcolilor dorohoiene. “U.A.E.R.”, nu era propriu zis o asociaţie cu caracter sportiv, dar printre obiectivele ei principale distingem în mod vădit şi propagarea în rândurile elevilor a mişcării de cultură fizică şi sport.

De-a lungul aniilor cele mai bune şi pregătite elemente sportive s-au format şi ridicat de pe băncile şcolilor şi liceielor autohtone. Ei sunt aceia care au drenat, purtat şi reprezentat sportul pur al oraşului şi tot ei sunt aceia care ne-au reprezentat în primele mari concursuri şi competiţii, de rezonanţă şi chiar naţională, care s-au desfăşurat la Dorohoi, concurenţii fiind reprezentanţii a mai multor judeţe ale ţării.

Aceste manifestări sportive de început, dar şi de mare anvergură, au dat oraşului o altă înfăţişare, un alt aspect, localitatea fiind de nerecunoscut, totul fiind îmbrăcat în straie de sărbătoare. Amintindu-ne cu plăcere de perioada anilor 1947-1949, când aşa zisele baze sportive locale, aşa primitive cum arătau au găzduit fazele superioare ale marilor competiţii, ca: “Utemiada”, “C.U.T.”, sau “C.T.M.”, iar toate la un loc au constituit un adevărat preludiu la marele şi grandiosul Festival Mondial al Tineretului şi Studenţiilor de la Bucureşti din anul 1953, unde şi sportivii elevi şi eleve prin frumoasele lor comportări realizate au adus României numai cinste şi mândrie. La toate acestea au contribuit şi un Borel Solomon, Marcus, Agafiţei, Dănilă, Andrei, Vlasov, Cotter, Buţi Mirăuţă, Puşcaşu, fraţii Boghean, Colban, Afrasinei, Roibescu, Retta Encel, Costică Molocea, Zamfirescu, Mărgineanu, fraţii Mandachi şi mulţi alţii crescuţi pe aceste frumoase plaiuri dorohoiene.

C E F E R I Ş T I I

In această grupare sportivă erau incluşi personalul de muncă a Staţiei locale C.F.R., plus direcţia lor superioară denumită Regionala L-2. Această asociaţie sportivă s-a făcut cunoscută sub diferite denumiri :”Locomotiva”, “C.F.R.” sau chiar “C.F.R.-Locomotiva”. Pe vremuri dacă nu mă înşel ei au avut şi o echipă de fotbal, care juca sub numele de “C.F.R.-Gloria”, un fel de combinaţie locală.

Vorbind la superlativ despre această asociaţie, trebuie să amintim de eleganta sală de popice, care se găsea în custodia ei, sala fiind refăcută şi aranjată dintr-un fel de magazie, să zicem dărăpănată de către membrii asociaţiei lor prin aşa zisa muncă voluntară. De altfel era sigurul loc din oraş la ora respectivă unde se putea practica în condiţii mai mult decât moderne acest sport, exceptând dacă memoria nu mă înşeală de o popicărie de la poşta locală, etc. Aici, organizându-se toate concursurile pe ramură atât orăşeneşti cât şi regionale. Tot în această sală se organizau veritabile concursuri şi simultane de şah mult gustate de marele public. Sala era amplasată în imediata apropiere a Staţiei C.F.R., mai precis, vis-avis de restaurantul gării, pe partea stângă, înainte de intrare în gară. Pe aceeaşi temă a-şi aminti de popicarii ambulante amplasate prin diferitele locuri a oraşului, având proprietari particulari care încasau solicitanţilor de joc, bani cu ora…

In conducerea asociaţiei îi găsim pe mulţi din administraţia căilor ferate locale, din care îmi amintesc de tatăl lui Guţă Tănase, şi bine înţeles pe inimosul animator al sportului dorohoian, fostul secretar al C.C.F.S. local (Comitetul pentru Cultură Fizică şi Sport), Prusac Nicolae, mai mult cunoscut sub numele de Buţi, care a trecut să lucreze cu timpul în cadrul Direcţiei L-2, ca funcţionar, Filon, Manea, Hunea. etc.

Asociaţia s-a remarcat mai mult prin activităţiile ei interne, adică prin acţiuni care au antrenat mai mult pe membrii lor, concursurile desfăşurându-se între ei, iar întrecerile de tir şi popice constituiau zilnic o adevărată sârbătoare pe uliţa ceferiştilor dorohoieni.

Si, ca o mică paranteză sportivii feroviari erau şi buni donatori. Prin munca obştească a multora dintre dânşii, s-au realizat manual, diferite obiecte de folosinţă colectivă pentru sportul local. Ele fiind donate mişcării de cultură fizică şi sport. Prima tablă de marcaj pentru înregistrarea scorurilor meciurilor de fotbal de la terenul de la “Brazi”, sau chiar porţile acestui teren de joc au fost confecţionate de ei. De asemeni zgura, atât de necesară pistelor de atletism, cât şi a diferitelor terenuri de sport, cum a fost terenul de baschet şi volei “Ilie Pintilie” a fost procurată, adusă, aranjată şi împrăştiată tot de ei.

“ G L O R I A” Ş I “ M A C A B I ”

Pentru a ilustra în mare aceste două asociaţii, redau după memorie, cum s-ar spune în “fugă”, doar câţiva dintre “sonorietăţiile” fotbalului local din anii de după cel de al doilea război mondial grupaţi în aceste două asociaţii: Vechiu, Avasilichioaie, clanul Cohn: Zuca, Iosef şi Haim, fraţii Aizic cu Froim, Zigu şi Iuli, Bercu, Iancu, fraţii Rapapport cu “balena” nu tocmai datorită corpului său masiv şi vânjos, ci “bombelor” sale înalte care trezea admiraţia tribunelor, Herman şi Leiba, Funduianu Ozi, David Solomon, Coller, Creţu Lică, fraţii Surmei, Traian şi Adrian, Buţi Prusac, Avramiuc, Gradu Ioan, Teodoriu Neculai, Vasiliu Aurel. Gheorghe Nuţescu, etc şi etc.

I-am lăsat înadins la urmă, pentru că, “EI” au fost primi şi ultimii “MOHICANI AI SECOLULUI TRECUT”. Tot ce caracterizează fotbalul, sau cum se spune sportul pur, cât şi conştiinţa omului adevărat, era de găsit la aceşti adevăraţi – DOMNI şi SENIORI . O adevărată stimă pentru ei, iar cu toţii merită să ne înclinăm şi să ne scoatem cu adevărat pălăria în amintirea prestaţiilor lor.

Comentarii

comentarii postate

---
Regulament comentarii
Pentru a instaura un cadru civilizat de discuţii, de eliminare a "postacilor" de partid sau a celor plătiţi ca să blocheze un articol civilizat, am adoptat următoarele soluţii, în privinţa comentariilor:

1) Moderarea comentariilor lăsate în formularul de la finalul articolelor o dată la patru ore – în acest caz, comentariile nu vor apărea instant.
2) Postarea instant a comentariilor lăsate prin intermediul contului de facebook – în acest caz comentariile vor fi postate imediat. Puteţi să vă faceţi cont de Facebook aici.

Orice critică este acceptată pe site-ul opiniadedorohoi.ro, cu condiţia păstrării unui limbaj civilizat, toate aceste măsuri fiind şi în sprijinul celor interesaţi să-şi expună punctele de vedere fără a mai fi hărţuiţi.
Sperăm că veţi înţelege adevărata valoare a demersului opiniadedorohoi.ro şi vă veţi asuma responsabilitatea alături de noi.
----

D I N A M O V I Ş T I I de Iosef-Ioju Haimovici La timpul respectiv, clubul şi asociaţia sportivă “Dinamo” au constituit unul dintre punctele forte ale sportului din oraş, iar echipa lor de fotbal în special a atins culmea măiestriei în Dorohoiul zilelor noastre. Fiind o echipă militară, se înţelege, că membrii echipei erau cum s-ar zice “musafiri” în oraş, ei fiind doar “angajaţi în termen”. Ei aparţineau unităţii militare ai Regiment 29, iar jucătorii cu toate că erau “sezonieri” în oraş, erau foarte iubiţi şi apreciaţi de locuitorii urbei. Această echipă în componenţa căreia se…

Calificativ

User Rating: 2.78 ( 3 voturi)
0
detergenti rufe
cabinet kinetoterapie Bucuresti beton amprentat beton amprentat afterschool sector 2 bucuresti
tractari auto nadlac web design Abu Dhabi
creare magazin online
promovare site
creare site web
all night escort amsterdam inchiriere cabina foto inchiriere apartamente Iasi contabilitate pentru firme Bucuresti body-uri bumbac copii cazare eforie nord transport auto germania romania- pahar carton
- hormigon impreso alicante
- cursuri contabilitate Bucuresti
expert contabil bucuresti
inchirieri apartamente iasi
- realizare site web
servicii contabilitate Iasi
traduceri autorizate Iasi
creare magazin online
promovare site web
creare portal imobiliar
creare portal stiri
stiri botosani
videochat constanta pelerinaj israel
vacante exotice